Nicio iarba nu-i ca cea de acasa.  De aceea mi se pare normal sa iubim iarba noastra mai mult decat iarba altora. Este normal sa o cultivam, sa o ingrijim, sa o protejam. Iar ca a noastra sa fie mai manoasa si mai mandra, ar trebui sa o calcam pe a altora in picioare evitand aleile si potecile. Mi se pare absolut firesc sa calcam iarba altora. Interesant e ca si lor li se pare normal.

Alte tari au inteles gresit conceptul de iarba. Muncesc sa faca spatii verzi foarte intinse chiar in mijlocul oraselor, unde foarte bine ar putea face niste investitii in beton, si te lasa sa calci iarba in voie. Ba chiar te invita, aruncand cate un sezlong pe ici colo.

Noi nu avem iarba, iar daca avem nu e permis sa o calcam. Dar sa o fumam?